Lumina farurilor lumina strada pustie. Copacii semanau cu siluete fara corp, fara suflet. Eram fericita ca scapam din zona metropolitana si imi voi regasi lunistea in inima muntilor, departe de orice si oricine. Pe marginea drumului zaresc o fiinta ce mergea fara nici un tel, fara nici o directie. Opresc masina si cobor. Prietenii mei se uitau confuzi la mine.
Ma apropii de acea fiinta, inima incepe sa pulseze din ce in ce mai tare. Ii prind mana rece si fina. El se intoarce brusc si ma priveste. Avea ochii tristi, pierduti in timp si fara sclipire, pielea alba si dura, parul negru ca noaptea. Simteam ca il cunosc pe acest necunoscut cunoscut. Arogant ma intreaba:
- Ce vrei? Vocea lui era clara, melodioasa, dar puternica.
- Incotro te duci?
- Nicaieri si peste tot!
- Hai cu noi, mai avem un loc in masina si daca vrei te lasam in oras. Sunt destui vanatori la ora asta pe strazi!
- Nu a-ti vrea un monstru cu voi! imi raspunde el.
Raspunsul lui a venit ca o revelatie. Candva am trecut si eu prin acest infern. Nu stiam unde ma duc, ce fac, tot ce stiam era ca mergeam si nimic mai mult. A fost ciudat cand fratele meu a venit si m-a salvat din acel infern.
- Una sau doua fiinte speciale in masina nu prea fac o diferenta. Plus de asta cine spune ca esti monstru inseamna ca nu te cunoaste, cel putin asta mi-a spus cineva cand am trecut prin aceasta faza.
Ochii lui se marisera, cred ca pana atunci nimeni nu-i mai spusese ca este special si nu-i spusese adevarul. Am urcat in masina si l-am trimis pe Dominic in spate langa Maya, iar in fata a urcat tanarul a carui nume nu il stiam.
- Nyx, cine este? ma intrebase Dominic.
- Eu zic ca este un prieten, asta este ceea ce conteaza,acum depinde de el. Acuma faceti cunostinta!
- Eu sunt Alec, imi caut destinul! spuse tanarul.
- Nyx, salvatorul fiintelor ratacite! spun si incep sa rad.
- Maya, caut dragostea, dar nu o gasesc, firar! spuse tanara.
- Dominic, poti sa-mi spui frate, sunt ca un fel de frate mai mare in gasca asta!
Radeam in hohote, muzica abia daca se mai auzea si era aproape la maxim. Ne apropiam de cabana, soseaua era umErebusa, iar eu pierd controlul masinii. Dominic si Maya tipau in spate speriati, iar din cauza tipetelor lor imi pierd concentrarea si sunt nevoita sa-l prind pe Alec de mana . “Concentreaza-te! Nu te pierde!” ii transmit. Cu totii cadeam in prapastie. El ma asculta. Masina incepea sa leviteze si apoi se afla din nou pe sosea. Muzica canta, iar totul era inapoi la normal, mai putin tipetele celor doi.
Ochii baiatului erau mari, negri, plini de uimire si extaz. Cand imi intalni privirea intelese. Pe cat de intunecata era noaptea, asa erau ochii mei, iar pe cat de alb era laptele asa era irisul meu.
- De ce tipati ca nebunii?intreb de parca nu s-a intamplat nimic.
- Prapastia, raul, masina! tipa amandoi.
- Chiar nu sunte-ti normali. Ce prapastie, ce rau, cum puteti sa visati in timp ce vorbiti? Daca mai tipati odata de nebuni si ma speriati va arunc eu in prapastie! am tipat la ei.
Pe drum cei doi au fost tacuti, iar cand am ajuns au inceput sa-mi spuna ca a fost o premonitie si chestii dinastea.Pacat ca nu le puteam spune adevarul. In mintea lui Alec erau mii de intrebari, dar ii era frica, pana acum nu mai cunoscuse persoane ca mine ci doar din specia noastra persoane rele. In timp ce descarcam bagajul ii soptesc:
- La miezul noptii ne intalnim la pod! O sa-ti placa!
Am deschis cabana care arata destul de bine dupa doi ani. Praful nu era exagerat, nu simteam prezenta niciunui soricel, iar totul arata de parca mai trecuse cineva pe aici in acesti ani. Am descarcat bagajele si ne-am impartit pe camere. Eu aveam sa dorm singura, Alec la fel, iar Maya cu Dominic impreuna. Chiar daca Dominic tot voia sa doarma cu mine, nu avea incotro.
La miezul noptii eram la pod cand simt langa cabana pe cineva, nu era cineva cunoscut si era o fiinta, nu un om. Avea intentii ucigase. Incep sa alerg cat de repErebuse pot, dar Alec iese din cabana si se indreapta fix in gura lupului crezand ca sunt eu. Fiinta il pune la pamant . Se pare ca mi-a simtit prezenta, deoarece ii da drumul copilului si incepe sa alerge. Alec il urmareste. Reusesc sa-l prind din urma si-i spun :
- Dute la cabana si ai grija de restu!
Ma aropii de fiinta mistica ce voia mancare si-o izbesc la pamant.Era nou in aceasta lume, era inca firav si neputincios in fata mea.Era intins pe iarba uda si plange.
- Nu ma omora, credeam ca este cel care m-a facut asa!
- Cum il cheama? intreb impunatoare.
- Erebus sau asa isi spune. Mi-a ordonat sa o gasesc pe Nyx, apoi mi-a spus ca se va intoarce. spunea baiatul cu vocea tremurata.
- Bea, iti va trece setea si Erebus. va veni mai repErebuse din cauza contractului.
Era un tanar chipes, avea parul blond, ochii albastri. Arata ca un print. Simteam cum sangele se scurgea, iar pielea mea devenea rece si dura. Eram ca el, dar diferita.
- Se apropie. Vino! ii spun.
Tanarul ma urmeaza , iar Alec se apropie din spate urmarindu-ne. Din umbra copacilor se apropie un baiat de optsprezece ani cu ochii negri si irisii albi, parul lung si alb ca spuma laptelui, buzele rosii si catifelate ca petalele unui trandafir. Se apropie de mine cu viteza, baietii se trasera in pozitii de atac. Erau speriati. Simp cum se apropie de mine si vrea sa ma imbratiseze, dar eu ma trag in laterala si el din inertie il imbratiseaza pe Alec.
- Nu din nou! Te caut peste tot si nici macar o imbratisare? imi spuse baiatul cu vocea aceea iubitoare.
Il plesnesc peste fata si plec. Toti erau confuzi. Baietii nu intelegeau cum puteam sa lovesc peste fata un batran, iar Erebus, nu intelegea de ce l-am lovit.
- Unde pleci acum? ma intreaba cu vocea lui dura, dar plina de dragoste. Da-mi mana! iar in secunda in care mi-a spus sa-i dau mana, era in fata mea ingenunchind si mana mea strangand-o pe a lui. Am inchis ochii si am intrat in visul lui.
<< O luna rosie imensa era pe cer, in jurul nostru erau sute ca noi, din lumina lunii coboara un tanar, imbracat in negru cu ochii complet negri, era Vladimir. Era cel mai temut si admirat dintre noi si unchiul nostru.>>
- Nu, l-am omorat, era sa o pierd din cauza lui, am fost sigura ca l-am omorat, nu are cum sa traiasca! spun eu speriata.
- Daca moare unul din familie, atunci el va invia. Acusi se aduna toti. Mergem surioara? ma intreaba el.
- Haide-ti baieti, astazi ve-ti cunoaste familia Plantagenet! am spus si tinandu-l pe Erebus. de mana am inceput sa alergam.
Am fugit prin padurea interzisa, iar in varful muntelui era conacul. Tinandu-ne de mana am intrat in castel. Pe usa era blazonul familiei. Usile s-au deschis larg, iar de o parte si de alta erau numai fiinte ca si noi. Care de sange pur, care duci, ducese asu simpli servitori.
- Bine ati venit, Erebus, Nyx! se auzi in cor.
- Bine v-am regasit! spun eu cu un zmbet pe buze.
Dupa intrarea nopastra in camera rotunda, Alec si Erik au fost opriti la usa si luati la intrebari. Ma intorc si le spun ducilor:
- Sunt cu mine si ma insotesc pretutindeni!
- Dar...
Nu mai ascult si ii iau inauntru. Cei care ma cunosteau destul de bine, nu aveau nimic impotriva si erau obisnuiti, dar ducii si ducesele credeau ca sunt mai prejos decat ei, iar din punctul meu de vErebusere, esti mai prejos decat altcineva in momentul in care crezi acest lucru. M-am asezat langa Erebus, iar cei doi langa mine.
“Stii ca i-ai suparat, nu?” imi transmite Erebus telepatic, iar eu ii raspund “Nu-mi pasa, Alec oricum este deasupra lor, este sange pur, numai ca inca nu si-a gasit telul pentru a pune in folos puterile, iar Erik este legat de mine cu sange, asa ca putin imi pasa!”. Toti din familie patrundeam in mintile celorlalti in gasirea locatiei unde este ascuns Vladimir, in timp ce ceilalti discutau despre problemele lor. Nimeni nu stia de aceasta putere a familiei. O pastram ascunsa pentru a-i putea controla. Ducele Rainald a pus o intrebare regelui, iar atunci mi-am oprit cautarea.
- Rege, cum vi se pare ideea de a stapani peste oameni si sa nu ne mai controlam foamea?
- De ce sa controlezi pe altii cand nu te poti controla pe tine? ii raspunde Erebus ducelui.
- Da, dar asa nu ar mai trebui sa ne ascundem si putem trai fara sa ne facem griji! ii raspunde ducele.
- Chiar? Gandestete mai bine duce. In acel moment, haosul ar fi in floare si la un moment dat oamenii se vor termina si noi din ce vom mai trai?
In acel moment forfota incepuse din nou. Ii dadeam dreptate lui Erebus. in acel moment. Erik mai avea un pic si-i sarea lui Rainald la gat. Alec era cel mai calm.
- Erik, calm. Inteleg ca te-a enervat, dar daca ataci acum, o sa-i zadarasti mai tare si Nyx se va supara! ii spune Alec.
Se apropia rasaritul, iar toti ducii si ducesele ai plecat, am ramas numai familia si Alec, pe Erik l-am trimis in camera mea .
- Ce face-ti copii? imi intreb nepotii.
-Noi bine, petrecem timpul, cautam lucruri noi de facut. Trecem prin timp!
- Nu-i bine Ioan, trebuie sa va gasiti telul, deoarece o sa va pierdeti la un moment dat.
- Tu matusica ai noroc de Erebus ca face toata treaba pe aici si are grija de familie!
- Asa este Eleonor, dar trebuie sa fim la curent si cu societatea umana, cine va trimite provizii? Stiu ca va este mai greu fara mine aici, dar nu avem ce face.
- Matusica, cine este noul tau prieten? ma intreaba Alice.
- Scuze Alec, am uitat sa te prezint. Familie, el este Alec. Cred ca v-ati dat seama ca este sange pur ca noi! Alec, acestia sunt nepotii mei si ai lui Erebus.
- Scuza-ma ca intreb, dar unde le sunt parintii?
- Au murit odata cu parintii nostri, odata cu moartea lui Vladimir multi frati de-ai mei au murit, iar singurii batrani ramasi sunt eu si Erebus, pe restul sa-i odihneasca noaptea in liniste.
- Scuze ca am intrebat, cred ca va este greu sa vorbiti de ei!
- Nu-i nimic, timpul vindeca ranile! Acum la treburile noastre. Ne vom imparti in echipe si vom cauta la familiile din exterior. Trebuie sa stim cine il are si sa-l distrugem pentru totdeauna. Ma puteti contacta prin Erebus. Eu trebuie sa plec ca acusi se trezesc prietenii mei oameni. Am plecat!
Am disparut in lumina zilei impreuna cu cei doi companioni ai mei. Dragostea mea pentru el era mai mare decat lumea, dar nu o puteam arata, deoarece o bijuterie mai pretioasa era in grija mea. Din rodul iubirii noastre a iesit fructul care ne ocupa mintile. Nimeni nu stie de existenta Gabrielei. Eu nu sunt mama ei, ci doar cea mai buna prietena pe care o are si o va avea.
Toata lumea dormea cand am ajuns noi. Ne-am strecurat in camera si am adormit. Pe la ora doisprezece dupa-amiaza, l-am rugat pe Erik sa vina in vizita. Nici nu mi-am dat seama cand s-a facut miezul zilei. M-am trezit cand i-am auzit vocea lui Erik in gradina.
- Buna ziua, Nyx a venit cu voi? intreaba Erik politicos.
- Da, o cunosti? Doarme momentan! ii raspunde Dominic.
Ma ridic din pat, ciufulita toata, in rochia de noapte, cobor scarile, ies pe usa si-i vad pe baieti vorbind. Incerc sa par surprinsa si strig la Erik, dupa care alerg in picioarele goale prin iarba si-i sar in gat sarutandu-l pe obraz.
- Erik, ce faci, nu te-am mai vazut de un car de ani! Te-ai facut frumusel tot!
- Usor printesa, si eu ma bucur sa te vad, dar totusi. Rochie de noapte, ciufulita toata, nu e chiar ce-mi amintesc, sau poate pot sa-mi amintesc!
- Ia vezi, hai inauntru, ai multe sa-mi povestesti!
Cand i-am facut invitatia inauntru, m-a luat in brate si m-a dus pana in sufragerie. Dominic a ramas impietrit cand a vazut cum ma comportam cu Erik.
- In seara asta vei avea o surpriza! imi spuse Erik.
De la etaj se aud pasi si vorbe, apoi vezi cum coboara printul si printesa. Aveau pasi usori si cascau.
- Neata Nyx, Dominic, cine-i tipul? intreaba in cor.
- Neata, el e Erik! Un vechi prieten. Erik, ei sunt Alec si Maya!
- Incantat, a spus baiatul fara a-si putea lua privirea de la Maya.
- La fel si aici, cine merge la rau? Vreau sa fac o baie. spune fata cu fata botita.
- Merg eu, ii raspunde Alec.
- Bine, voi duceti-va, eu raman cu Erik! le raspund.
Dominic nu spunea nimic, doar analiza. Era ciudat ca Dominic sa analizeze fiecare cuvant si sa gasesca o explicatie pentru comportamentul meu. Erik nu suporta sa-l vada pe baiat atat de gelos si suparat, ii trezea simturile si acest lucru nu era bun. Simteam cum se stapaneste sa nu sara pe el. Ma aflam intr-o incurcatura, daca nu-l faceam pe Erik sa se potoleasca, nu stiu ce avea sa se intample.
- Erik, calmeaza-te! ii ordon pe un ton subtil, dar poruncitor.
Se pare ca Dominic a auzit si a simtit vibratiile vocii mele, deoarece a intors capul instantaneu si s-a uitat la mine cu ochi mari. Vazand tensiunea am incercat sa glumesc, dar nu a mers, iar atunci a intervenit Erik.
- Unele obiceiuri nu se schimba, nu printesa? Tot impunatoare ai ramas.
- De ce in preajma ta nu ma pot schimba? intreb.
- Nu numai in preajma mea, cred ca si langa Erebus. te comporti ca in copilarie, pun la pariu!
- Cine-i Erebus.? intreaba Dominic.
- Ai sa vezi diseara, are planuri mari pentru noaptea asta! i-a raspuns Erik cu un zambet siret. Ah, am uitat sa va spun. La castel in seara asta va fi petrecerea de intoarcere a printesei si regele v-a invitat si pe voi patru cand a auzit ca sunte-ti in zona.
- Cine, ce face? Il omor, nu putea sa ma anunte? Ce fac cu rochia, pantofi si restul lucrurilor de care avem nevoie? il intreb.
- Hai cu mine, v-a trimis cateva pachete, mai mult cadouri, dupa cum sunt impachetate!
- Off, in noaptea asta, s-ar putea sa ramane-ti fara rege! ii spun.
- Nu-mi fac griji!
- Ce rege, ce printesa? Tara asta nu mai are regi si printese din 1900. spune Dominic serios.
- Ah, ai sa vezi ca zona asta este mai ciudata. In castelul acela frumos traieste o familie care este vazuta ca familia regala in partea asta. Regele este tanar, are douazeci si doi de ani, iar printesa are nouasprezece. Cei care locuiesc pe langa castel sunt ducii si ducesele, fiinte foarte ciudate cu bani care se plang tot timpul. Iar eu sunt un caz special, i-l cunosc pe rege de cand s-a nascut, iar printesa imi este o buna prietena. Practic am crescut impreuna si de asta imi permit sa-l omor, nu ca ar plange cineva pentru el, dar nu prea-mi pasa.
- Metaforic il omori, nu? ma intreaba baiatul.
- Nu, in realitate. Glumesc, normal ca metaforic, nu vreau sa fiu dusa la mititica.
- Ah,bine! imi raspunde el.
- Ah, vezi sa nu te indragostesti de familia regala si sa nu bagi in seama tot ce zic ciudatii aia de duci.
- Hai la masina sa luam cadourile! spune Erik.
Am mers la suv-ul galben al tanarului, iar din portbagaj, a scos vreo 20 de cutii, de dimensiuni diferite, impachetate frumos si patru pelerine rosii cu gluga. Am dus cutiile in casa si le-am spus:
- Nu le deschideti pana cand nu ii aduc si pe restu’.
Am iesit pe usa si am prins viteza pana la rau, unde ii vad pe Alec si Maya sarutandu-se pasional. Stau si privesc la cei doi copii cum faceau flacara iubirii sa creasca. M-am ascuns in umbra unui copac si am privit la cei doi. Stiu cum aratam, ce mama ciudata puteam sa fiu, dar ce sa-i faci? Dupa saruturi, au iesit din apa. Alec o tinea in brate pe Maya si aceasta il saruta incontinuu. Imi aduceam aminte de mine si Erebus cand faceam baie si ne iubeam. Cand am vazut-o imbracata in halatul roz de satin si pe el in prosp, am hotarat sa ies.
- Alec, Maya, strig in timp ce mergeam lent. Ei inca nu m-au vazut, iar dupa ce am facut curba, am devenit vizibila. Hai la cabana, trebuie sa va povestesc ceva!
- Acuma venim! i-am auzit strigand.
M-am intors cu spatele si ii auzeam cum paseau agale prin iarba umErebusa. Am inceput sa fac si eu pasi marunti si lenti, iar nad m-au ajuns, m-au intrebat:
- Ce-i asa urgent?
- Diseara mergem la petrecerea in cinstea printesei. Stii castelul de pe munte, acolo teoretic traieste un rege cu familia lui si da petrecere in cinstea printesei. Sunte-m invitati de onoare!
- Wow! exclama fata.
- Da stiu, ne-a trimis si niste cadouri! am spus.
- Cadouri? intreaba amandoi in cor.
- Da, hai sa le desfacem!
Ajunsi la cabana, ne uitam la cutii si sarim pe ele. Fiecare cutie avea si numele persoanei careia ii era destinata. Eu aveam opt cutii, Alec doua, Dominic doua si Maya ca si mine opt. In cutiile mele era o rochie alba, care avea sub sani o banda rosie. Era minunata rochia, oare cine mi-a cumparat-o? Am deschis urmatoarea cutie si am vazut o pereche de pantofi rosii superbi. Am gasit si o coroana cu un rubin imens. Un set de bijuterii, inel cu rubin, iar in piatra erau puse patru pietricele mai mici, am vazut un safir, un smarald, un diamant si topaz. Cerceii erau rubine, iar pandantivul se asorta perfect cu tot, lantul lung din aur alb si pendantul care avea impletit un diamat imens, iar pe langa diamant parca pluteau celelalte pietre. Tot setul simboliza cele cinci elemente, aer, foc,apa, pamant si spirit, era atat de frumos. Am gasit si o trusa completa de machiaj, pelerina pana in pamant. Tot ce mi-a fost trimis avea sa arate mirific pe mine. Apoi m-am uitat la Maya. Avea trei rochii superbe. Una rosie, pana in podea cu corset si o findita. Una oranj cu tente de rosu, facuta din satin cu voaluri peste voaluri. Cand am vazut-o am rams cu gura deschisa si una verde fara nimic dragut care sa-ti atraga atentia.
- Iei rochia oranj, nu? o intreb.
- Logic, e cea mai draguta!
La pantofi avea trei perechi si a ales o pereche care se potrivea perfect cu rochia. Avea si ea o coronita cu multe pietre pretioase, iar setul de bijuterii era unul simplu, dar de efect. Cutia de machiaj aveam sa o folosim pe a mea. Alec avea costum alb, iar Dominic il avea negru.
Dupa ce am terminat de admirat tot ce primisem, am constatat ca ceasul era deja cinci. Am mers la rau toti si ne-am spalat. Ii vErebuseam pe Alec si Maya cum isi atingeau mainile prin apa si isi zambeau. Eu stateam si ma spalam si inotam. Apa tot timpul imi dadea energie si ma curata de gandurile rele. Toti iesisera cand m-au trezit din visare.
- Nyx, nu mergi la cabana? ma intreaba Dominic.
- Mai stau aici, ma linisteste!
El le face semn celorlalti ca mai ramane cu mine, dar eu nu-mi dau seama deoarece intrasem in transa. Visam cu ochii deschisi, cand vad pe stanca o umbra si apoi o forma care sare. Simt cum ajungea in apa, dar volumul de apa pe care l-a impins cand a sarit, aproape m-a aruncat pe pietrele de pe marginea raului. Atunci am simtit cum apa se aduna si ma ia cu ea inapoi, nelasandu-ma sa ma lovesc de pietre. Din strafundul raului iese un chip extrem de cunoscut care ma ia in brate, iar eu nu spun nimic, doar il sarut. Iar la sfarsitul sarutului imi spune:
- Ma bucur sa te vad atat de bine dispusa!
- Erebus, ti-am zis sa nu ma mai intrerupi cand mErebusitez! tip la el, iar apa se ridica in spatele lui si-i cade in cap.
- Ah, am uitat ca nu trebuie sa te enervez! imi spune cu vocea lui dulce.
- De ce ai venit? il intreb.
- Iti place rochia? Am ales-o special pentru tine regina mea!
- Imi place, spun bland si sarutandu-i buzele din nou.
- Stii ca avem spectatori, nu? imi spune privind pe mal.
Ma uit si eu pe mal si il vad pe Dominic care privea speriat si confuz la noi.
- Dominic..., spun eu, dar el a rupt-o la fuga.
Il vErebuse pe Alec si incepe sa-i povesteasca tot ce a vazut, apoi acesta ii spune:
- De ce nu o lasi sa-ti explice?
- Dar.... apa, gorila, sarutul!
- Nyx, arat ca o gorila? ma intreaba Erebus.
- Nu, arati ca un elefant cand sari de pe stanci! ii spun si-mi intorc privirea spre Dominic. Dominic, ma lasi te rog sa-ti explic?
- Ddda! spune el balbaindu-se.
- El este Erebus, arat spre barbatul de doi metri si ceva, cu ochii negri, parul lung si alb ca spuma laptelui, buzele rosii si catifelate ca petalele unui trandafir. El este sufletul meu pereche. Este regele castelului de care iti spuneam. Eu sunt regina lui si printesa castelului. Erik si Alec sunt garzile mele. Mai bine spus, numai Erik, Alec este un fel de frate de-al nostru.
- Da, dar nu sunte-ti oameni! imi spune el.
- De cat timp ma cunosti? il intreb.
- De cand eram mici, dar tu erai tot timpul mai buna ca noi la orice.
- Da, dar tot eu sunt, chiar daca sunt om sau nu, nu?
- Cred ca da! imi spune el nesigur.
- Sigur, spune Erebus.
- Tine-ti gura Erebus. Ii spun si ma intorc la Dominic. Da, nu sunt om, sunt o fiinta speciala. Nu mor, traiesc vesnic, pot sa invoc cele cinci elemente, dar asta pot majoritatea celor cu sange pur. Pot citi ganduri si pot vorbi telepatic si in rest pot face tot ce face un om.
- Cati ani ai? ma intreaba ridicand privirea din pamant.
- 19, ii raspund sincer.
- De cat timp ai 19?
- Asta da intrebare, stai sa socotesc putin...600 de ani, sau pe acolo! ii raspund
- Si el de cat timp? arata cu degetul spre Erebus.
- Mai putin ca mine cu 25 de ani cred, nu? il intreb pe Erebus,
- Cam asa, imi raspunde aceasta cu un ranjet tipic lui.
- Aha, pot sa ma duc din nou la rau? intreaba el.
- Sigur! Vrei sa te lasam singur sau sa merg cu tine? il intreb.
- Nyx, cred ca e mai bine sa ma duc eu cu el, imi spune Erebus. Tu dute si imbracate si ai grija de Maya.
- Sa nu-l sperii mai tare, te rog, e important pentru mine!
- Bine, nu va pati nimic! spune el ducand pumnul la inima in semn de incredere si respect.
Am plecat impreuna cu Alec spre cabana unde ne asteptau Erik si Maya. Tanarul blond se imbracase deja si astepta in hol. Pe Maya o auzeai de afara cum se certa cu fermuarul rochiei. Mergand agale pe poteca spre cabana, il intreb pe tanarul ce mergea pe langa mine.
- Iti place Maya?
- Este draguta, desteapta si nu cred ca o intereseaza ca nu sunt om, sau ca nici unul din noi nu este om si este foarte aeriana si plina de dragoste! imi raspunde ca un adolescent indragostit.
- Ea te place? il intreb.
- Nu stiu, poate da, poate nu. Nu reusesc sa o inteleg, ca sa nu mai spun ca niciunuia din familia ta nu-i pot citi gandurile, iar asta o include si pe ea.
- Te-ai intrebat de ce nu spun aproape nimanui de ea? il intreb curioasa.
- Da, dar raspunsul cred ca il stiu. Stii ca toti ducii si ducesele alea banuiesc ca ai un copil si de asta nu vrei sa te intorci, nu?
- Asta nu stiam, probabil nu m-a interesat niciodata. Alec, crezi ca poti fi aproape de ea si sa o protejezi daca eu voi pati ceva? ma opresc si-l intreb.
- Atata timp cat ea ma vrea pe aproape. Daca ea nu ma vrea, eu nu pot sa o fortez.
- Daca eu voi pati ceva, voalul se va ridica, iar puterile ei sunt mult prea mari pentru oricine, nu va raspunde decat la un singur nume, Lilith. Acesta este numele ei, este reincarnarea primei femei a lui Adam care a plecat din Eden deoarece nu suporta sa fie mai prejos decat barbatul. Din ea am iesit noi, copii ei. Te rog sa ai grija de ea. Cand timpul va veni sa-i spui cuvintele acestea “Nyx, printesa noptii ti-a dat viata si va vegea asupra ta!”.
- Acuma inteleg, nu am sa uit cuvintele tale! Intram? ma intreaba.
Nu i-am mai raspuns, pur si simplu am intrat si l-am salutat pe Erik in timp ce urcam scarile. Landa camera mea, Maya incerca sa se macheze si tot nu-i iesea. Am batut usor la usa si am intrat. Cand i-am vazut fata plina de ruj si fard de pleoape pe obraji, m-am asezat langa ea, am luat servetele demachiante si am curatat-o, apoi am luat trusa si am inceput usor sa o dau cu fard, cand vocea ei cristalina m-a facut sa tremur.
- Nyx, cate odata am impresia ca esti mama mea, nu doar prietena mea. Felul in care ma certi cand gresesc, in care ma mangai cand fac ceva bun si vorbele dulci pe care mi le spui. Daca ai fi mai batrana ti-asi spune mama.
- Daca ai sti tu draga mea, nu ai mai spune asta. Acuma stai nemiscata sa te fac cea mai frumoasa fiinta care exista!
Nu a mai spus nimic, dar simteam cum se uita la mine si se gandea cat de bine era sa aiba o mama ca mine si nu ca ciudata ei mama. Am dat-o la adoptie cand avea doi ani. A crescut teoretic impreuna cu mine, chiar daca eu nu imbatranesc, imi pot schimba forma, parand mai tanara sau mai batrana.
Dupa ce am terminat partea cu machiatul am trecut la aranjarea parului. I-am facut un palmier si i-am lasat suvite carliontate sa-i cada pe ici pe colo. Arata ca o adevarata papusa. Dupa ce am terminat am lasat-o sa se uite in oglinda. Cand s-a vazut a ramas cu gura cascata, uitandu-se la fiinta perfecta din oglinda. Felul cum arata ii dadea un aer de zana.
- Multumesc Nyx, arat perfect, multumesc mult!
- Nu ai pentru ce, acum ma duc si eu sa ma pregatesc, i-am spus in timp ce ieseam pe usa.
Ajunsa in camera, am folosit superviteza mea si m-am imbracat, apoi m-am machiat. Mi-am aranjat parul lung si argintiu, mai bine spus l-am pieptanat si l-am lasat liber. Mi-am pus setul de bijuterii si coroana. Mi-am luat pantofii si am coborat scarile impreuna cu Maya. Baietii cand ne-au vazut au ramas uimiti si s-au inchinat. Cand ei s-au inchinat pe usa a intrat Erebus cu Dominic. Maya cand l-a vazut pe Erebus in pantaloni scurti si fara nimic in rest s-a holbat la el si nu-si mai putea lua ochii de pe el.
- Nyx, arati perfect. Cand am vazut setul in magazin, am stiut ca este facut pentru tine regina mea!
Cand a spus aceste cuvinte, s-a aplecat in fata mea, apoi m-a luat in brate si m-a sarutat lung si pasional. Am crezut ca lesin cand mi-a dat drumul din imbratisarea de fier.
- Ma bucur ca iti place, dar ai uitat cat am de mers pana la castel! Doar nu o sa-mi aduci lupi care sa ma duca pana acolo.
- Stii ca ma batea gandul, alearga repErebuse, stiu sa urce muntii si sunt prietenosi, dar m-am gandit ca va sperie, asa ca am adus ceva mai dragut.
Dupa ce a spus “ceva mai dragut”, automat mi-a fugit gandul la Hummer-ul din garajul castelului, iar cand l-am vazut, eram multumita. Cand m-am uitat la ceilalti si am vazut cum se holbau, am ajuns la concluzia ca a fost o idee destul de proasta sa-l scoata de la naftalina.
- Acum esti multumita regina? ma intreaba Erebus ironic.
- Ciudat, nu stiam ca ai un Hummer H1 negru, ce a patit cel rosu?
- Nimic, asta este, numai ca l-am vopsit. Daca vrei poti sa il conduci.
Cand a terminat fraza, mi-a aruncat cheile si s-a urcat in dreapta. Toti se uitau la mine si erau nelinistiti. M-am urcat la volan si le-am facut semn si celorlalti sa urce. Dupa ce toata lumea era in masina, l-am pornit si am plecat. Cand motorul a pornit, l-am auzit huruind sub mine. Parca ma saluta. Dupa ce am iesit de pe drumul principal, am mers pe o poteca ingusta, unde era prapastie pe ambele parti ale drumului si am inceput sa urcam muntele. Odata ajunsi la castel, toti se uitau la minunatia din fata lor.
Patru fiinte ne-au deschis usile si si-au aplecat capul cand am coborat din masina. Am dat cheile unui tanar si am plecat urmata de ceilalti spre usile imense unde era blazonul familiei. Usile s-au deschis larg, iar de o parte si de alta erau numai fiinte ca si noi. Care de sange pur, care duci, ducese asu simpli servitori. Cand i-au vazut pe Maya si pe Dominic, toti incepusera sa isi umezeasca buzele.
- Acesti doi tineri sunt invitatii mei speciali, va rog sa nu ii deranjati in nici un fel. Cine ii deranjeaza stie ce pedeapsa va primi!
Dupa acele cuvinte, toti se uitau in pamant si au spus:
- Bun venit inapoi acasa Printesa Nyx!
Nu am mai spus nimic si am continuat sa merg. In spatele meu Maya si Dominic vorbeau incet. Erik si Alec erau in spatele lor si erau atenti la tot ce se intampla in jur. In timp ce mergeam, am vazut o sageata ce zbura spre Maya. Am incercat sa o opresc folosindu-mi puterile, dar sageata nu-si schimba traiectoria si atunci am tipat.
- Erik, Maya!
In acea secunda, tanarul a fugit spre tanara domnisoara si sageata l-a nimerit in piept. Dupa cateva secunde, m-am intors la baiatul care sangera. Maya era infricosata. Tanarul zacea in bratele ei. Din umbra iesise Rainald insotit de trei garzi. Pe fata lui se citea dezamagire si dispret.
- Erik, rezista doua minute! ii spun tanarului si ma indrept spre duce. Unde este corpul lui?
- Nu stiu despre ce vorbiti printesa! Ce corp?
- Spune-mi! ii ordon.
- Este in turnul vechi, la ultimul etaj este o usa secreta care duce la camera in care il ve-ti gasi.
- Multumesc! Acum, duceti-l, ma voi ocupa personal de el mai tarziu!
Spunand aceste cuvinte ma intorc la Erik care abia mai rezista. Am pus mana pe sageata si am rupto, apoi am scos-o prin spate. Am pus mana pe rana si am spus:”Sana!”. Rana i s-a vindecat aproape instant, apoi m-am taiat la incheitura mainii si am dus mana la gura lui. A inteles ca trebuie sa bea. Simteam cum lesin dupa ce baiatul si-a revenit complet.
Cat timp eu am avut grija de Erik, nepotii mei au avut grija de corpul lui Vladimir. Cand m-am ridicat de langa baiat rochia mea alba era plina de sange. Maya era ca o stana de piatra, iar Dominic era in transa.
Dupa ceva timp, Erebus ajunsese la mine si cand m-a vazut a sarit imediat sa ma sustina. Vazand sageata si trupul lui Erik peste trupul Mayei, s-a facut negru la fata. Din spate am auzit pasi, multi pasi si apoi vocea Eleonorei.
- Regina, uitati ce a mai ramas! Lordul Vladimir nu mai are nimic inafara de aceasta cenusa.
- Tine-o tu Eleonor. Cred ca a sosit timpul ca adevarata printesa sa iasa in fata.
In acel moment, Maya s-a ridicat in picioare si s-a uitat la mine si la Erebus. Avea lacrimi in ochi si se tinea de cap. Cred ca amintirile, puterile si setea se trezeau in ea.
- Maya, fiica a lui Nyx si a lui Erebus, iesi din ceata si vino la mine!
In acel moment, fiica noastra s-a deplasat si a venit langa noi. A ridicat privirea din pamant si s-a uitat la toti cei din jurul nostru, apoi s-a adresat:
- Mama, tata, ma bucur sa va recunosc. Eu sunt Maya, iar acum imi voi lua pozitia de printesa a aceste comunitati!
- Mai vorbim despre asta, acum, haide-ti sa ne schimbam, Erik esti in stare sa mergi? il intreb pe baiat.
- Cred ca da!
- Ma bucur, Samael, te rog du baietii in camera de oaspeti pentru a se schimba. Maya, tu vii cu mine! spun impunator.
Maya nu a spus nimic ci pur si simplu m-a urmat. Cand am ajuns in camera mea, am deschis minifrigiderul si am scos doua sticle cu un lichid rosu. Cand l-a vazut nu a spus nimic, insa cand am deschis prima sticla, mai avea un pic si sarea pe mine. Ochii ei au devenit rosii, iar irisii albi, unghiile i-au crescut enorm, iar parul roscat i-a devenit alb. Acum semana cu mine si cu tatal ei in toate privintele, eh, poate mai putin ochii.
Cat timp ea a baut sticlele cu delicatese eu m-am schimbat intr-o rochie asemanatoare cu cealalta, numai ca era rosie cu banda alba , iar la spate avea doua panglici albe ce cadeau usor pana in podea. Am luat-o pe mine, apoi mi-am aranjat parul si am cautat o rochie care sa i se potriveasca Mayei.
Am gasit o rochie roz pal, lunga din voal si satin. Sub sani avea si ea o panglica ce ii contura frumos pieptul si la spate cadea lin. Nu purtasem niciodata acea rochie, dar mi-a placut mult si mi-am cumparat-o la vremea respectiva. Iau rochia si o pereche de pantofi roz si ma duc in camera unde era tanara. Aceasta terminase de baut si arata mai bine. I-am inmanat hainele si am ajutat-o sa se imbrace. I-am rearanjat si ei parul si machiajul. Acum arata ca o adevarata printesa.
- Mama, de ce nu m-ai lasat pana acum sa realizez ce sunt cu adevarat?
- Nu voiam sa te pierd, nici acum nu a-si fi vrut sa inlatur voalul, dar tatal tau voia atat de mult sa te vada si sa te stranga in brate incat ani de zile s-a rugat de mine, dar acum ca Vladimir nu mai exista am hotarat sa las lumea sa vada cine esti.
- Stii, cand ma imbracam la cabana ti-am spus ca parca ai fi o mama, acum vad ca esti adevarata mea mama.
- Imi pare rau ca m-am prefacut pana acum ca sunt prietena ta, dar sunt si voi fi in continuare prietena ta, nu doar o simpla mama.
- Stiu, apropo, stii ca imi place de Alec?
- Stiu, si el te place. V-am vazut astazi la rau. Mi-ati adus aminte de mine si tatal tau, atat de tineri si indragostiti!
- Da si acuma esti inca indragostita de el, am vazut cum il privesti si cum te priveste. Stii ca azi cand l-am vazut pe tata, mai ca ma indragostisem de el!
- Am observat, acum hai sa sarbatorim! am spus deschizand usa.
In fata usii se aflau Erik si Alec. Cand au vazut-o pe Maya au ramas socati. Ochii lor erau deschisi, dar parca erau intr-un vis. In fata lor era o fata atat de necunoscuta. Parul ei alb, buzele rosii si catifelate, ochii negri, pielea alba, totul era atat de diferit si totusi aratau ca si cum au fost acolo tot timpul. Intr-un sfarsit ea a devenit un intreg complet.
- Maya! Au spus amandoi baietii.
- Da, ciudat, nu? A spus ea.
- Nu chiar, arati ca Nyx, dar in acelasi timp nu arati ca ea. Esti frumoasa! Ii spune Alec.
- Multumesc, sper sa invat cum sa ma controlez, deoarece acum imi vine sa sar in sus de bucurie si extaz!spune tanara zambind.
- Te cred, este uimitor sa vezi toate detaliile dintr-o data si sa fii invadat de gandurile celorlalti, nu? O intreaba Alec.
- Acum inteleg de ce tot timpul sunteti cu un pas inainte si cum de nu trebuie sa vorbesc si voi totusi ma intelegeti! Vreau si eu! Spuse Erik.
- Toate la timpul lor Erik, rabdarea este o virtute! Ii spun. Acum haideti in sala de bal, ne asteapta musafirii!
Ajunsi in fata unor usi masive, baietii deschid usor bucatile de lemn si ne fac semn sa trecem, apoi Maya il prinde pe Alec de brat, in timp ce Erebus se indrepta spre mine. Tanarul chipes de care eram si sunt irevocabil indragostita, ingenunchiaza in fata mea si imi saruta mana, dupa care imi ia bratul si il tine strans, de parca m-ar pierde.
Din spatele nostru se aude o voce groasa care il prezinta pe Erebus, apoi cum ne-am cunoscut si cum ne-am indragostit, apoi o prezinta pe Maya, succesoarea la tron si fiica noastra. Toata lumea era zambitoare si fericita, beau, mancau, vorbeau despre tot felul de lucruri. La un moment dat, nu l-am mai vazut pe Dominic si incepusem sa nu-I mai simt prezenta.
M-am ridicat de la masa si am tipat:
- Cine s-a atins de muritorul adus de mine va muri!
In acel moment toata lumea a incetat discutiile si se uitau la mine cu ochii mari si confuzi.
- Garzi, cautati la etajul trei in camerele ducelui Sanad si Eufrim, Dominic este inchis undeva intre pereti, dupa un dulap. Veti simti mirosul dulce sarat al sangelui, acum duceti-va! Le ordon. Familiile Sanad si Eufrim sa vina aici.
- Regina, noi nu am facut nimic, ca sa nu mai spunem ca nu l-am vazut decat o singura data omul adus de dumneavoastra, plange ducele Sanad.
- Nu tu duce, vreau sa vad ce spune Samela, deoarece fu cam atrasa de Dominic, nu-I asa fetita?
- Da, era tentant, pentru cine nu este tentant sangele unui tanar muritor, ca sa nu mai spun ca e si unul dragut! Avand in vedere sa baieti muritori nu prea gasesti pe aici, oricine putea sa atenteze la el, spuse fata in apararea ei.
- Bine spus, imi place de tine, tii la propriile principii, nu te dai inlaturi de la nimic, atata timp cat tu ai dreptate, abia astept sa vad cum vei creste, vei fi o ducesa pe care fiica mea se va putea baza. Acum, duce Eufrim, fiica dumitale, Jammis ce are de spus in apararea sa?
- Fiica mea este nevinovata, ea nu face lucruri din acestea!
- Maiestate, imi cer scuze, era ranit si am cazut prada tentatiei. Stiu ca am gresit si ca nu am scapare. Imi recunosc fapta! Spuse tanara fata.
- Prea bine, v-a trebui sa-l readuci printre noi. Avand in vedere ca numai sangele tau il poate salva, nu prea am ce face in aceasta situatie.
- Ce ai facut copila, vei primi o pedeapsa de la mine ca sa nu-ti mai trebuiasca sange! Ii spune tatal.
- Nu va primi nici o pedeapsa de la nimeni inafara de mine, inteles?
- Da regina! Spuse ducele.
- Imi cer scuze pentru incovenient, puteti sa va intoarceti la petrecere! Jammis, Samela, Maya, Alec, Erik, veniti cu mine. Erebus, poti sa stai tu cu oaspetii? Trebuie sa am grija de Dominic si vreau sa invat acesti copii tainele transormatului.
- Bine Nyx, intoarcete repede! Imi spuse el pe o voce dureroasa.
Am luat copii si am iesit din sala imensa de bal. Cum mergeam pe hol spre camera in care avea sa se intample tot. Dupa mers prin labirintul de holuri al palatului, am ajuns in fata unei usi albe pe care scria cu litere rotunjite italice, scrise cu aur , Jammis. Era destul de previzionat, deoarece tatal, ducele Eufrim, isi iubea enorm copila. Cand a deschis usa, mirosul sangelui lui Dominic era imbibata pana si in cel mai subtire fir de praf. Cand a deschis usa, toti si-au dus mana la nas si incepusera sa incerce sa-si stapaneasca coltii.
- Asta este prima proba, obisnuitiva cu mirosul, deoarece de acum inainte va veti intalni des cu el.
Am intrat in camera si am inchis usa. Era intuneric bezna, mirosul puternic plutea prin aer, pana si Alec incepuse sa se strambe un pic. Era normal sa nu reusesti sa rezisti tentatiei, doar nu suntem zei. Samela incepuse sa zbiere si isi musca buzele, Maya incepea si ea. Erik se abtinea cat de tare putea si incerca sa reziste dorintelor.
- A doua proba este sa va stapaniti cand vedeti corpul ranit si sa nu sariti pe el sa-l devorati. Acum, Jammis, scoate corpul.
Fata se executa, chiar daca nici ei nu-I prea placea sa revada din nou corpul aproape neinsufletit pe care il sfasiase. In acel moment pana si Alec incepuse sa stranga din dinti si sa se incordeze, mintea lui tipa destul de tare ceea ce vrea, restul erau aproape de punctul in care nu se mai puteau controla deloc. Era trist sa vezi copii care sufera pentru acest antrenament, dar era necesar pentru ce aveau sa faca.
- Jammis, lasa-l sa-ti bea sangele. Ai grija sa nu te sece, deoarece in acel moment, tu vei muri.
Cand auzi, am vazut cum se ingrozise. Frica, teama, curaj, suferinta, dragoste, toate erau prezente pe fata ei. Imi aduceam aminte de prima oara cand trecusem si eu prin acest antrenament, numai ca nu era nimeni care sa ma invete. Instinctual salvasem primul om, chiar daca eram infometata.
Dupa cateva minute lungi, i-am smuls mana Jammisei de la gura lui Dominic si am pus mana pe fruntea fetei, iar aceasta a adormit. Dominic era acum in faza de preschimbare, aceasta dura de la 12 ore pana la o luna, acum depindea foarte mult de dorinta de viata a persoanei. Am deschis geamurile pentru a scoate mirosul de sange din camera, numai ca in momentul in care am deschis fereastra am auzit din padure un urlet de lup.
Se stia ca in padure se afla un lup, numai ca nimeni nu reusea niciodata sa-l prinda. Nimeni inafara de mine si Erebus nu stia cine este lupul cu adevarat. Cand am auzit urletul eram constienta ca simtise prezenta mea si mirosul de sange, numai ca era confuz.
- Trebuie sa plec, Alec, Maya, stati cu Dominic, Samela, Erik, duceti-va la Erebus si spunetii cuvantul lup si sange, va intelege el.
- Am inteles! Au spus cei doi.
Am inceput sa alerg, treceam pe holurile pustii ca o umbra, nimeni nu m vedea, nimeni nu-mi simtea prezenta, parca nu existam. Alergam de parca viata mea depindea de acest lucru, prinsesem o viteza uimitoare, ochii mei se adaptau mai rapid, auzeam tot, eram constienta de tot, dar in acelasi timp parca visam, parca eram in cu totul alta lume. Adrenalina ma facea sa vreau sa alerg si mai repede, ajunsesem sa nu mai simt micile crengute care trosneau sub pasii mei sau pietricelele care-mi intrau in talpa pantofului. Nu stimteam cand rochia mi se prindea prin ramurile copacilor si se rupea. Eram in extaz.
Ajunsa in locul de unde auzisem urletul, ma opresc si privesc in jur. Nu era nimeni, era pustiu si negru. Luna nu mai lumina deloc acest palc de copaci batrani. Aud un fosnet undeva in spatele meu, la vreo trei metri cred, apoi simt o rasuflare fierbinte pe gat. Era excitant. Nasul lui fierbinte si umed, pielea lui aspra, unghiile care imi patrundeau prin piele, limba lui care se plimba pe spatele meu. Apoi a urlat din nou si lupul imens negru ce ma mirosea si gusta de transformase, devenise om, sau cel putin asa arata.
Cand m-am intors, am vazut intins pe iarba umeda un barbat inalt,gol, cu parul lung, negru, matasos, pielea crem, buze rosii, carnoase. Cand a deschis ochii brusc, vedeai sclipirea specifica neamului lui. S-a ridicat si mana lui fierbinte s-a lipit de fata mea incalzindu-ma.
- Rehman, ma bucur sa te vad! Ii spun zambind din suflet.
- Nyx, nu tea-I schimbat in ultimul secol, esti la fel de frumoasa si plina de viata!
- Trebuie sa apara si Erebus, ai simtit mirosul, nu?
- De ce trebuie sa vina lipiciosul ala? Ah, da, dar asta este o alta poveste. Mi-a fost dor de tine! Spuse asta, sarutandu-ma pasional.
- Unele obiceiuri nu se schimba niciodata, nu? Lipiciosul ala este sotul meu. Stiu ca nu crezi in chestii din astea, dar el mi-a fost destinat mie si eu lui. O sa treci vre-odata peste asta?
- Daca mai dispari inca vreo trei secole, s-ar putea, dar nici atunci nu o sa stiu. A intrat in Voal, nu putea sa nu se grabeasca? Mai doream sa vorbesc cu tine, acum trebuie sa trecem la treburi serioase.
Pana a ajuns Erebus, Rehman m-a imbratisat si m-a sarutat de parca nu mai era alta zi in care sa ma mai vada, iar mie nu-mi displacea. Atingerile lui, sarutarile si totul ma faceau sa ma simt de parca eram in cu totul alta dimensiune, nu semanau cu nimic, nici macar cu sarutarile lui Erebus. Era mirific. Imi era dor de imbratisari calduroase si sarutari fierbinti.
- Vrei sa-I dai drumul? Intreaba Erebus.
- Ai ajuns cam devreme, nu crezi?
- Rehman, Nyx este a mea, tu o ai pe Penelophe.
- Da, dar stii ca sufletul meu pereche nu este Penelophe ci Nyx, asta este si in cazul tau. De asta nu ne suportam noi.
- Da bine, acum hai sa trecem la lucruri serioase.
- Bine spus. Era vorba sa nu schimbati pe nimeni si totusi, ati incalcat tratatul.
- Teoretic, nu l-am incalcat, deoarece nici un membru al familiei regale nu a schimbat in ultimul deceniu pe nimeni. Practic, un copil, nu a rezistat tentatiei produse de prietenul adus de Nyx in castel.
- Asta, asa este, cand ai simtit sangele, o invatam pe tanara cum schimbi un om, deoarece Dominic era slabit si in doua ore murea. Stii ca nu-mi place sa-mi vad prietenii murind, nu conteaza ca sunt oameni, lupi sau vampiri. Acum copii vor veni cu mine in lumea oamenilor si vor trai acolo pentru a invata sa se abtina tentatiei.
- Asta nu este riscant? Sunt copii, abia invata ca sunt sugatori de sange si ca viata nu era chiar atat de roz ca inainte.
- Asa este, dar vor invata si vor deveni oameni ai societatii. Stiu ca nu pot lua pe oricine in lumea in care traiesc si pastrez echilibrul, deaceea ii aleg cu multa atentie. Pe Dominic, un nou nascut, imi va fi mult mai greu sa-l tin in frau, dar ma voi descurca, deoarece va mai fi un batran cu mine, Alec.
- Alec? Cinei acesta? Nu am auzit de el pana acum, de unde este? Ce cauta el aici? Rehman imi punea tot felul de intrebari.
- Este logodnicul fiicei mele, Maya. L-am gasit pe drum nestiind incotro se duce si ce vrea sa faca. Nu stiu nici eu prea multe despre trecutul lui si nu vreau sa-l fortez sa-mi spuna.
- Prea bine Nyx, voi trece cu vederea de aceasta data si sper sa te descurci cu ceea ce iti propui. Acum, ma scuzati, ma cheama Penelophe.
- Ma bucur ca te-am vazut si daca doresti sa ma mai vezi, ma vei gasi in orasul pierdut, Zinga, la singurul liceu.
- Te voi cauta! Distractie placuta!
- Multumim! I-am raspuns impreuna.
Fara sa mai vorbim, ne-am intors la palat, Erebus s-a intors la petrecere, iar eu la Dominic si copii.
